O aplicăm ori de câte ori un cuvânt simplu nu mai reușește să acopere intensitatea momentului:
- Stilul „șefului de la birou”: Când situația scapă de sub control la job, celebra interpunere a unui substantiv licențios (organul masculin) direct în mijlocul unui adverb sau al unui verb lung este, din punct de vedere strict lingvistic, o tmeză în toată regla. Cuvântul de bază este dislocat pentru a face loc unei descărcări emoționale maxime.
- Superlativele sparte la nervi: Transformarea unor cuvinte lungi precum „extraordinar” sau „incredibil” prin inserarea unei înjurături sau a unei expresii populare exact în silaba accentuată reprezintă un mecanism clasic de tmeză românească. Rupi cuvântul în două, pui pauza dramatică de care aveai nevoie și obții un efect amplificat instantaneu.
Se aplică, mai ales, în vorbirea comună și desparte o formă flexionară, ca: „duce-vă-ți” (Șt. O. Iosif), „crede-mă-ți” (C. Conachi); uneori se aude și „duceți-vă-ți”. O formă similară o reprezintă construcția „fi-mi-re-ai al naibii”, în care este vorba de infinitivul lung „fire”, tăiat în două de dativul etic „mi”, construcție care nu se poate concepe altfel.
Exemple:
„Când nu-și aduc oamenii de semenii lor mai mari aminte.” (Tudor Arghezi)
De la înjurătură la totemul vieții. Cum a transformat Creangă cuvântul interzis și de ce Necuratul nu înțelege metafora
De la chiloțeii din tonomat la teatrul feței. De ce erotismul japonez funcționează exact pe dos față de cel occidental
De la „Sula lui Tătărescu” la sculpturile din Mamaia. Istoria nefiltrată a erotismului ascuns în arta românească
„Și un capăt poeziei
Și pustiului să pui.” (Mihai Eminescu – Singurătate)
„Deși aveam încă, mărturisesc păcatul,
Să zic câteva vorbe, de Paris răposatul.” (Grigore Alexandrescu)
De ce facem asta?
Psiholingvistic, tmeza este o capodoperă a exprimării spontane. Ea sparge monotonia ritmului vorbirii și oferă o pauză forțată care captează imediat atenția celui care ascultă. Fie că vorbim despre un entuziasm dus la extrem sau despre exasperarea de la locul de muncă, ruperea unui cuvânt în două transformă o propoziție banală într-o declarație memorabilă.
Data viitoare când te audzi pe tine sau pe altcineva tăind un cuvânt în bucăți pentru a băga o interjecție suculentă la mijloc, să știi că nu faci altceva decât să practici o tehnică retorică veche de mii de ani.
