Am petrecut milenii încercând să ne acoperim trupurile, inventând verbul a îmbrăca - derivat direct din latinescul braca (pantaloni), adică, ad litteram, „a intra în pantaloni”, doar pentru ca mai apoi să fondăm mișcări filozofice întregi dedicate dezbrăcării

Istoria nudismului este povestea unei oscilații permanente între ipocrizie morală, secte bizare și dorința de a elimina constrângerile sociale.

Secta Adamiților și banana din Paradis

Trimiterea etimologică explicită a nudismului la corpul uman apare în limbaj după anii 1600, perioadă în care își fac apariția și „Adamiții”. Această sectă eretică milita pentru o întoarcere la inocența primordială, membrii prezentându-se în public fix așa cum stătea Adam în Rai: fără textile și fără rușine. Tot din acea epocă datează și fascinația pentru Musa paradisiaca - „mărul Paradisului”, care în realitate era banana, un detaliu botanico-erotic ce pune mitul căderii din Eden într-o altă lumină.

„Tocăniță păgână” și avangarda franceză

În secolul al XIX-lea, Franța transformă nudismul dintr-o erezie religioasă într-o mișcare avangardistă. Organizate sub forma unor cluburi private închise pentru a evita normele vremii, societățile nudiste au desființat barierele dintre sexe și au redefinit relația dintre corp și sexualitate. Miza nu era una obscenă: trupul nu era subiectul, ci expresia formală a stării spirituale și susținerea erotismului. Ne naștem goi, deci nu avem nimic de ascuns.

În 1929, revista Times sintetiza fenomenul cu o ironie savuroasă: „Fabricat în Germania și importat în Franța, cultul Nudismului este o tocăniță de vegetarianism, cultură fizică și worship păgân.”

Când bărbații purtau „topless”

Anii '50 au adus explozia revistelor dedicate nudului, însă cea mai spectaculoasă răsturnare de situație vine din evoluția termenilor de plajă. În 1937, cuvântul topless era folosit exclusiv pentru a descrie... costumele de baie bărbătești (perioada în care bărbații au primit dreptul de a renunța la maioul de baie).

Abia în 1964 termenul a fost extins la costumele feminine, iar din 1966 a devenit o etichetă de sine stătătoare, depășind zona de plajă și devenind un simbol al eliberării corpului de sub tabuurile sociale.

Până la urmă, mișcarea nudistă ne amintește un adevăr simplu pe care normele sociale încearcă mereu să-l ascundă sub straturi de haine: ne naștem goi.