Trecerea la modernitate a transformat însă trupul și sexualitatea într-un teren de întâlnire între biologie, anatomie și cultură, declanșând o reconfigurare ideologică majoră.
Mizeria arhaică vs. Eugène Poubelle și „camera de baie”
În timp ce la oraș se puneau bazele igienei publice, lumea satului rămăsese într-o dimensiune arhaică, cu practici corporale lipsite de vreo legătură cu ritualurile creștine oficiale:
- Baia ritualică o dată pe an: La periferie, corpul era înțeles ca un creuzet de procese fiziologice naturale, iar igiena se rezuma adesea la o singură „baie ritualică” executată o dată pe an, înainte de marile sărbători religioase.
- Revoluția de la Paris: Statul începe să se implice activ în sănătatea publică. Eugène Poubelle, prefectul Parisului, impune schimbări radicale în igiena urbană, iar „camera de baie” își face intrarea în spațiul domestic.
- Igiena ca materie școlară: Igiena devine disciplină obligatorie în școli, iar tratatele medicale încep să includă secțiuni extinse despre prevenirea bolilor venerice.
Medicii contra Bisericii: Cum au inventat scandalul și Sexologia
Secolul XIX schimbă paradigma: diferențele sociale nu mai sunt doar de regim sau clasă, ci devin diferențe accentuate de gen, sexualitatea fiind folosită ca element de construcție a identităților masculin/feminin. Statul renunță la abordarea individuală a corpului și își mută atenția pe familie și pe dimensiunea publică a sexualității.
În acest context, între medici și Biserică izbucnește un conflict aprins. Biserica invoca moralitatea, dar medicii au câștigat definitiv terenul folosind o strategie pragmatică: au expus devianțele sexuale din lumea clericilor. Victoria medicilor a deschis drumul către nașterea Sexologiei și apariția tratatelor medicale care normau, dar și stigmatizau anumite grupuri sau națiuni.
Sportul ca substitut de sex și paradoxul corsetului
Sexualitatea era percepută ca un instinct năvalnic ce trebuia controlat cu orice preț. Secolul al XIX-lea a propus două remedii principale:
- Educația: Considerată terapia universală pentru disciplinarea minții și a trupului.
- Sportul ca substitut: Trecerea de la jocurile de elită la sportul de masă a fost gândită, în primă fază, ca un substitut direct al activității sexuale - o modalitate de a consuma energia corpului în direcții „productive”.
- Emancipare și cercetășie: Deși inițial le era interzis, sportul devine o cale de emancipare pentru femei (proces în care și purtarea corsetului a fost asimilată unui simbol al emancipării). Cum copiii erau excluși din sporturile de masă ale adulților, s-a creat mișcarea de cercetași ca alternativă organizată.
Ieșirea din Evul Mediu și intrarea în modernitate nu au fost doar despre săpun și apă caldă, ci despre modul în care statul, medicina și societatea au redefinit ce avem voie să facem cu propriul nostru corp.
